Viața obișnuită a dacilor

Amanuntele din viata zilnica a dacilor au iesit la suprafata din negura vremurilor, de sub pamantul scormonit de arheologi cu mare grija. Viata lor de atunci semana surprinzator de mult cu viata bunicilor nostri de odinioara. Femeile teseau si faceau haine cu fir mai strans sau mai moale. S-au gasit greutatile acelea speciale folosite la razboi, care intindeau firul mai mult sau mai putin atunci cand teseau. Pe langa ele aveau copii care se jucau cu miniaturi din lut: canite, farfurioare sau papusele. Oasele de animale gasite in incinta caselor arata ca erau in primul rand mari crescatori de vite, de oi sau porci. Vanatul era doar ocazional, dupa cantitatea de oase de cerb sau mistret descoperita. Faceau oale si strachini din lut, insa erau mari mesteri in prelucrarea fierului.

Aproape ca nu exista cetate in care sa nu fi fost gasita zgura ramasa de la facutul armelor sau uneltelor. Si fierul prelucrat aici era de o calitate exceptionala. Aveau case asa cum mai vezi astazi prin satele indepartate din munti: din lemn, pe fundatie de piatra si tencuite cu pamant. Pana si uneltele erau aceleasi cu cele folosite in buna masura astazi: sapa, furca, secera sau coasa. Si, desi erau practic niste simpli tarani, aveau bijuterii facute de ei, foarte simple si foarte frumoase: cercei sau bratari din aur sau argint, margele din sticla colorate, fibule sau pandantive lucrate de mana, cu mare maiestrie.

Ba aveau chiar si oglinjoare in care se puteau admira. “Traiul dacilor seamana foarte mult cu cel al taranilor de azi, din satele mai izolate. Din pacate, comparatia permanenta a istoricilor cu Imperiul Roman i-a facut sa arate ca niste barbari. Dar Imperiul Roman de atunci era, sa zicem, ca America de acum. Cate tari din lume au traiul si influenta americanilor? Tot asa si atunci, putini erau cei care aveau luxul Romei. Si totusi, daca noi azi traim la tara si in America exista zgarie-nori, daca noi inca mai aram cu plugul tras de cal in timp ce ei au o agricultura mecanizata total, asta nu inseamna ca astazi noi suntem niste barbari fata de ei. Daca in perioada Cucuteni aveam deja temple si locuinte cu etaj, de ce sa credem ca 4 mii de ani mai tarziu nu eram mai dezvoltati ca popor? Comparatia cu Imperiul Roman ii dezavantajeaza in anumite domenii pe daci, dar nu in toate”. In sprijinul afirmatiilor doamnei Crisan sunt probabil si cele 23 de tezaure monetare si 6 tezaure de podoabe si vase de argint descoperite in inima Transilvaniei. Monedele romane, unele batute chiar in Dacia, arata ca exista un comert intens si ca dacii se adaptau vremurilor. Apoi, tezaurul de la Cehetel, cu bratari splendide, cel de la Padureni sau cel de la Peteni, fibulele din argint descoperite la Cristuru Secuiesc sau cele 15 cupe si boluri din argint descoperite la Sancraieni ne arata o alta fata a dacilor “barbari”, ce traiau misterios, invaluiti in legenda Muntilor Orastiei. Din pacate, o parte dintre comorile gasite au luat drumul Budapestei, fie inainte de 1900, fie dupa. In 1944, mai multe piese importante au fost incarcate intr-un tren care… a fost bombardat imediat dupa intrarea in Ungaria. Asa s-a spus oficial.

Ileana Cosanzeana locuieste impreuna cu fratele ei intr-o cetate, pe varf de munte, aparand o veche comoara. Locul este pazit de un sarpe urias, incolacit in jurul muntelui, intr-o spirala uriasa. Poarta care da spre comori mai are inca un paznic: un cocos care adoarme doar o data la sapte ani. Doar cine prinde acel moment are acces la comoara. Au fost cativa care au reusit sa treaca de toti acesti cerberi, insa nimeni nu a reusit sa mai iasa din camera comorilor. Din cauza lacomiei, multi au ramas inchisi acolo, in munte. Un cioban a descoperit intamplator poarta secreta, exact cand aceasta era deschisa. Dar cand a vrut sa intre, a vazut o femeie foarte frumoasa, imbracata in alb. A simtit o boare, a adormit si cand s-a trezit era prea tarziu: muntele se inchisese. Un altul a orbit si a amutit si nu a putut sa spuna ce stia, desi vazuse locul si ce era acolo. Acest munte exista cu adevarat, chiar langa orasul Covasna. In varful sau este o cetate veche, unde se spune ca s-ar afla comoara: Cetatea Zanelor. Un loc fantastic, ce ascunde un mare secret.

In 1996, Viorica Crisan a fost chemata de urgenta la Cetatea Zanelor. Muntele isi dezvaluia o parte din comoara ascunsa: o naprasnica furtuna pusese la pamant toata padurea. Copacii erau scosi din radacini, intregul versant era plin de gropi uriase, ca scormonit de o forta nepamanteasca. Printre radacinile lor, in acel pamant rascolit, erau scoase la iveala cioburi, amfore, fibule si tot ce mai putuse ramane dintr-o veche cetate dacica. Pana si sarpele colosal se vedea cu ochiul liber: un zid alb de piatra, ce se incolacea in jurul muntelui, protector. Legenda a ramas si astazi, insa ei i se adauga o descoperire importanta: un munte intreg terasat, locuit candva de daci. “Ce am descoperit acolo e uimitor”, imi spune doamna Viorica Crisan. “Un munte fortificat, in spatele cetatii cu o panta foarte abrupta, imposibil de escaladat, in fata ei fiind terasele. Fiecare terasa are cate un zid. Este sapat pana in stanca tot muntele si apoi este rezidit. Zidurile sunt din piatra lipita cu lut si cele de jos au o grosime de peste patru metri! Muntii care inconjoara cetatea sunt mai inalti si e un loc greu accesibil. Chiar si pentru sapaturile arheologice a fost destul de greu de ajuns acolo. Dar nu puteam sa las buldozerele si tafurile sa scoata lemnul doborat de furtuna, fara sa vad despre ce este vorba. Erau 5 km de facut dus, pana acolo, si 5 intors, pe jos. Pana in ’98, am studiat printre resturile acelui ravagiu. In ’98, am continuat cercetarile, in colaborare cu Muzeul din Braila si cu Monica Margineanu de la Institutul de Arheologie Bucuresti. Banii au fost putini, dar am incercat sa facem ce putem. Sunt sute de oameni care vin acolo sa viziteze cetatea. Cetatea Dacica de la Covasna este unica! Are o acropola si patru terase, inconjurate cu ziduri de piatra, deasupra carora exista o suprastructura de lemn, foarte bine pusa la punct. Are peste 3.000 de mp si impresioneaza nu atat prin marime, cat prin aceste structuri masive din piatra care au inconjurat-o”.

Poate ca marele secret, marea comoara pastrata de secole in Cetatea Zanelor, pazita de Ileana Cosanzeana, era tocmai aceasta cetate dacica, cea mai mare din estul Transilvaniei. Comoara trecutului si a identitatii unui neam.